Iubita mea Suzy...

Ne cunoaştem de aproape un an şi încă nu ne-am obişnuit unul cu celălalt, ceea ce nu e rău veţi spune! Ei bine nu e chiar aşa ...De multe ori mă mai încearcă un fior când ne întâlnim, simt aşa un gol în stomac poate chiar un fior pe spate dar s-ar putea să exagerez, în fine... e o tipă mişto, poate cam încăpăţânată câteodată, ceea ce îmi place recunosc dar nu tot timpul. Am văzut-o prima oară vara trecută şi m-am îndrăgostit imediat. Am făcut ce-am făcut şi după câteva zile era a mea. N-ar fi pentru prima oară când mi se întâmplă aşa cu "femeile" dar am învăţat că" easy come easy go", însă cu Suzy n-a fost aşa, nu m-am plictistit de ea , încă... ea de mine? nu ştiu... Povestea noastră de dragoste a avut parte şi de câteva certuri la "sânge" dar niciodată de despărţiri şi probabil că dacă acest lucru s-ar întâmpla la un moment dat ar fi una definitivă pentru amândoi. Nu m-am întors niciodată, nu ştiu dacă e bine, în general îmi trece repede şi iert destul de uşor, dar nu revin,cel puţin până acum nu a reuşit nimeni să mă convingă să o fac.Ce-i drept relaţiile deschise au şi ele avantajele lor dar nu e cazul nostru. Când sunt cu ea mă face să mă simt ciudat de sigur pe mine, nu mă atinge nimic şi nu poate să mă doară nimic, e ca un
drog, ca o beţie, pur şi simplu eşti printre mii de oameni dar mă simt ca şi cum suntem doar noi... A...nişte detalii tehnice: are coapse svelte şi nişte rotunjimi care te fac să vrei să le strângi apăsat în palme, ochii ? Păi are doar unul cu intensitate variabilă şi ce-i drept o voce cam groasă pentru o fată dar e mai tânără cu 20 de ani faţă de mine şi trec lucrurile astea cu vederea ...