la radio

S-a terminat înainte să înceapă, cel puţin aşa aş descrie eu povestea unui radio numit NEWS FM. O gaşcă de nebuni, simpatici, mai mult sau mai puţin pricepuţi în ale eterului dar croiţi să facă treabă. Prima lansare în undă mi-a lăsat gura iască iar jurnalele maraton cu inserturi intrate în server pe ultima secundă din intro m-au ajutat să-mi menţin o siluetă constantă. Fostul Metropol se transformase într-un "dă breikin nius radio" care cu paşi mici începea să particularizeze frecvenţa 89FM. Trei fumuri în pripă înainte de jurnal şi la butoane..., deja clasică ultima oră însemna o goană nebună pe scări,un gingle scurt şi telefoane, multe telefoane, oricum e greu de descris tot ce am trăit atunci, un atunci destul de aproape şi asta pentru că s-a terminat ca o relaţie coup de foudre, pătimaş, violent şi apoi fiecare cu ochii în pământ evitând privirea celuilalt ...
amănuntele nu privesc posteritatea , au fost 8 luni bune dar au încetat cu un avort indus de pragmatismul lumii business
Scuzaţi sarcasmul :-) va trece inerent odată cu timpul, un gingle scurt News Show continuă

dacă pleci, stinge lumina...

Cărtărescu a primit un sac de aprecieri pentru "De ce iubim femeile" Sincer am frunzărit cartea şi atât, nu ştiu dacă îmi place Cărtărescu şi oricum nu cred că părerea mea contează, cartea a plăcut multora, eu am rămas în minte doar cu o chestiune bizară pentru mine, normală pentru lumea în care trăim: Vosganian a scos din vânzarea unui volum de poezii de care nu a auzit nimeni cam de 10 ori mai mult decât a scos Cărtărescu din vânzarea volumului mai sus amintit, în fine Cărtărescu spunea că nu a scris-o pentru bani şi îl cred, repet: în caz că părerea mea contează. Oricum m-a inspirat titlul şi dacă aş avea ceva mai multă înspiraţie aş încerca să scriu "De ce nu iubim femeile" Voi fi considerat un epigon dar sincer nici că-mi pasă ...Cineva spunea nu demult "Dragostea nu înseamnă a te uita lung unul la celălalt, ci a te uita împreună în aceeaşi direcţie." Chiar credeţi? Vă rog nu ma faceţi să râd.... Mai bine spunea "Dragostea este ceea ce reuşeşti să obţii prin indiferenţă şi te prefaci că e important pentru tine..." dar accidentul de avion care i-a pus capăt vieţii nu i-a mai dat timp să se mai gândească, eu însă mai am timp să revin asupra acestui aspect , mai ales că în ziua de azi avionul a devenit cel mai sigur mijloc de transport ...

viaţa dureaza mai mult decit necazurile

îmbrăcată în hanoracul meu trage încet din ţigară, din când în când îmi trece şi mie un fum, e frig dar e bine că mă ţine treaz, de nopţi întregi nu reuşesc să dorm mai mult de câteva ore..., e ciudat cu doi oameni din lumi diferite care se văd doar atunci când întâmplarea decide, am obosit să mă lupt cu vântul, las gândurile să zboare odată cu el şi în direcţia lui veşnic nehotărâtă, la urma urmei parcă contează, când simt că nu mai pot să rabd mă urc pe motor îmi pun căştile las muzica tare şi caut un drum cu mulţi oameni pe care pot să fiu singur, şi toate astea îmi trec prin cap amestecate... în timp ce ea îmi trece un fum... viaţa dureaza mai mult decât necazurile îmi spun şi poate o să îmi treacă sau poate o să îi treacă ei... deşi nu sunt deloc convins de asta...

Iubita mea Suzy...

Ne cunoaştem de aproape un an şi încă nu ne-am obişnuit unul cu celălalt, ceea ce nu e rău veţi spune! Ei bine nu e chiar aşa ...De multe ori mă mai încearcă un fior când ne întâlnim, simt aşa un gol în stomac poate chiar un fior pe spate dar s-ar putea să exagerez, în fine... e o tipă mişto, poate cam încăpăţânată câteodată, ceea ce îmi place recunosc dar nu tot timpul. Am văzut-o prima oară vara trecută şi m-am îndrăgostit imediat. Am făcut ce-am făcut şi după câteva zile era a mea. N-ar fi pentru prima oară când mi se întâmplă aşa cu "femeile" dar am învăţat că" easy come easy go", însă cu Suzy n-a fost aşa, nu m-am plictistit de ea , încă... ea de mine? nu ştiu... Povestea noastră de dragoste a avut parte şi de câteva certuri la "sânge" dar niciodată de despărţiri şi probabil că dacă acest lucru s-ar întâmpla la un moment dat ar fi una definitivă pentru amândoi. Nu m-am întors niciodată, nu ştiu dacă e bine, în general îmi trece repede şi iert destul de uşor, dar nu revin,cel puţin până acum nu a reuşit nimeni să mă convingă să o fac.Ce-i drept relaţiile deschise au şi ele avantajele lor dar nu e cazul nostru. Când sunt cu ea mă face să mă simt ciudat de sigur pe mine, nu mă atinge nimic şi nu poate să mă doară nimic, e ca un
drog, ca o beţie, pur şi simplu eşti printre mii de oameni dar mă simt ca şi cum suntem doar noi... A...nişte detalii tehnice: are coapse svelte şi nişte rotunjimi care te fac să vrei să le strângi apăsat în palme, ochii ? Păi are doar unul cu intensitate variabilă şi ce-i drept o voce cam groasă pentru o fată dar e mai tânără cu 20 de ani faţă de mine şi trec lucrurile astea cu vederea ...

N' am chef azi...

Mă încearcă aşa o lehamite care nu ştiu de unde îmi vine , e probabil de la vremea de afara nu e nici cald nici frig, parcă ar vrea să plouă parcă ar vrea să iasă soarele... sau, s-ar putea să fie de la cele 4 ore şi ceva de somn pe care le-am prins. Am reuşit să fac un strălucit schimb de tură cu un coleg şi iată-mă revenind cu drag în aceleşi loc pe care l-am părăsit în urmă cu prea puţin timp ca să mai fie adus în discuţie... ce-i drept unii au dreptate, ar fi mai bine să mă mut aici, aş economisi timp şi benzină şi poate aş mai găsi câte ceva de făcut ... În altă ordine de idei, mereu mă întreb la ce foloseşte expresia asta... înşiruirea aceasta de cuvinte ar trebui să reprezinte primul meu articol pe blog, numai că n'are gustul acela ... uşor crud să îi spunem, pe care îl au începuturile de orice fel... probabil pentru că mă încearcă aşa o lehamite , e Sâmbătă dimineaţă , prea dimineaţă... afară e cam frig, prea frig iar Nelu nu face nimic în sensul ăsta, vă povestesc eu data viitoare cine e Nelu, şi cam atât , de aia n'am chef azi