Soare, praf, zăpuşeală şi mulţi nervi în trafic , mmmmm... ce situaţie ! ar spune un bun prieten de al meu . Ce-i drept tabloul clasic al Bucureştiului contemporan nu mai surprinde pe nimeni. Ideea, contrar aparenţelor, e că dincolo de praf şi mirosuri delicioase în RATB (slavă Domnului că nu e cazul ) oraşul astă are şi nişte părţi bune dar pe care le poţi găsi doar dacă dormi ziua şi stai treaz noaptea. E mai bine parcă să străbaţi Bucureştiul în câteva minute deşi e mai pitoresc ce-i drept să te strecori cu greu prin trafic printr-un complex concert de înjurături, claxoane şi scrâşnet de cauciucuri , nu-i aşa? E drept că-mi place mai mult să mă dau noaptea ca fiecărui om mai ciobit la minte dar cum m-aş putea obişnui fără un Măi boule... sau Să-mi bag ... în ... începând cu gradele de rudenie cele mai apropiate ominiprezente în traficul de zi cu zi . La drept vorbind seara oraşul ăsta arată pe ici pe colo mai curăţel, mai gol de gropi dar mai plin de şanse să te înfigi în ele, şi acum partea cu care ar fi trebuit să încep: barurile şi cafenelele. Şi acum să stăm strâmb şi să cumpănim drept: depinde ce vrei , fiţe sau să te simţi bine, desigur e o chestiune de nuanţă, cine a zis că la fiţe nu poţi să te simţi bine ..., oricum ideea e că ce cauţi găseşti , în Bucureşti ai de unde alege, şi dacă vrei o bere cu-n 5 lei în Club A şi dacă vrei cu de trei ori mai mult prin alte părţi floresciene (n.r. zona lacului Floreasca).
Aseară am dat o raită prin Club A, n-am mai fost de mult pe acolo, dar nu prea s -a schimbat nimic, muzica bună lume destulă, criza parcă e la alţii... , şi foarte foarte mulţi tineri .
