child in time

Mă plictiseam şi nu prea la cursul de tehnică video, în timp ce proful ne vorbea de filtre şi alte lucruri minunate când a picat mesajul : "vrei sa vii la concertul lui Jon Lord ? Am o invitaţie şi pentru tine ." Da de o mie de ori da ! Mulţumesc Fifiiiiiiiii!!!!!!!!!!! Restul ... Să descrii un concert Jon Lord e dincolo de cuvinte, e ca şi cum ai încerca să traduci notele prin litere ...
Sala plină 2/3, mulţi la a doua tinereţe, mulţi la prima, semn bun ... Filamornica de la Ruse excelent , poate că unii cunoscători ar putea comenta mai mult, sonorizarea ok cu mici scăpări , care din fericire au trecut neobservate în entuziasmul general, mai puţin de unele urechi fine (nu-mi aparţine nici una), luminile, singurul capitol slab după părerea mea şi cred că aici aş putea găsi destui susţinători. Ce era cel mai important însă a fost şi a fost peste ce îmi puteam închipui. Îmi amintesc doar că am ieşit "beţi" din sală, ne-am aşezat pe o canapea şi timp de câteva minute niciunul nu a scos niciun cuvânt, era prea mult. Am sudat două ţigări în timp ce schimbam impresii cu trupa de adoratori Jon Lord şi i-am privit pe membrii filarmonicii bulgăreşti cum se urcau încet şi modest în autocarul la fel de modest, simplu doar artişti, oameni simpli, oameni care trăiesc prin muzică, ies în evidenţă prin muzică, momentul lor de glorie e pe scenă şi cred că nimic nu se poate compara vreodată cu asta!

Jon Lord un lord al rockului , rock simfonic, baroc, chitări electrice şi un toboşar de la mama lui ...
şi peste toate astea Child In Time , de la primele acorduri, un singur gand, o singură respiraţie o sală întreagă, un moment de îngheţ temporal

Câţi artişti sunt aplaudaţi din prima secundă în care au păşit pe scenă ? Câţi sunt aplaudaţi la final la nesfârşit ? mulţi veţi spune ! Serios :-) ? număraţi vă rog minutele de aplauze ....

The line that's drawn between the good and bad
See the blind man shooting at the world
Bullets flying , taking tool
If you've been bad, Lord I bet you have
And you've not been hit by a flying lead
You'd better close your eyes
Bow your head
Wait for the ricochet "

La bulevar birjar ....

Soare, praf, zăpuşeală şi mulţi nervi în trafic , mmmmm... ce situaţie ! ar spune un bun prieten de al meu . Ce-i drept tabloul clasic al Bucureştiului contemporan nu mai surprinde pe nimeni. Ideea, contrar aparenţelor, e că dincolo de praf şi mirosuri delicioase în RATB (slavă Domnului că nu e cazul ) oraşul astă are şi nişte părţi bune dar pe care le poţi găsi doar dacă dormi ziua şi stai treaz noaptea. E mai bine parcă să străbaţi Bucureştiul în câteva minute deşi e mai pitoresc ce-i drept să te strecori cu greu prin trafic printr-un complex concert de înjurături, claxoane şi scrâşnet de cauciucuri , nu-i aşa? E drept că-mi place mai mult să mă dau noaptea ca fiecărui om mai ciobit la minte dar cum m-aş putea obişnui fără un Măi boule... sau Să-mi bag ... în ... începând cu gradele de rudenie cele mai apropiate ominiprezente în traficul de zi cu zi . La drept vorbind seara oraşul ăsta arată pe ici pe colo mai curăţel, mai gol de gropi dar mai plin de şanse să te înfigi în ele, şi acum partea cu care ar fi trebuit să încep: barurile şi cafenelele. Şi acum să stăm strâmb şi să cumpănim drept: depinde ce vrei , fiţe sau să te simţi bine, desigur e o chestiune de nuanţă, cine a zis că la fiţe nu poţi să te simţi bine ..., oricum ideea e că ce cauţi găseşti , în Bucureşti ai de unde alege, şi dacă vrei o bere cu-n 5 lei în Club A şi dacă vrei cu de trei ori mai mult prin alte părţi floresciene (n.r. zona lacului Floreasca).
Aseară am dat o raită prin Club A, n-am mai fost de mult pe acolo, dar nu prea s -a schimbat nimic, muzica bună lume destulă, criza parcă e la alţii... , şi foarte foarte mulţi tineri .

pe un colţ de pervaz în martie

noapte, afară e încă un frig sec, e doar un nehotărât şi rece început de primăvară, un pahar de vin şi nelipsita ţigară, pe un colţ de pervaz reflectezi ca în atâtea alte nopţi la zilele care au fost, la ce va fi mâine... şi somnul, aşa zis-ul sfetnic bun întârzie; ca de obicei... ţi-ai dori să fii undeva departe şi atâtea lucruri care te înconjoară şi pe care le simţi sub piele să îţi fie străine, să definească un alt eu , dar ştii că nu ai încă suficient curaj să schimbi totul şi îţi spui ca de obicei : altădată ......,în traducere " n-am chef "e definiţia stării de spirit pe care o experimentezi de ceva timp dar deja te-ai obişnuit şi nu îţi mai pasă aşa că îţi mai aprinzi o ţigară , tragi cu sete din ea şi te gândeşti, (măcar asta e uşor) că ar fi ok să deschizi o carte din care oricum nu ai să citeşti prea mult dar ţi-e prea lene oricum şi e mai bine să îţi plimbi gândurile aiurea până când somnul izbăvitor va veni brusc , măcar mâine ştii că ai să te iei cu una sau alta şi ai să uiţi...., apoi ai să bei din nou şi iar ai să uiţi, da e simplu îţi spui acum,puteai să nu mai gândeşti deloc, doar să bei şi nici măc